Antoniu Martin, istoric și analist politic: Suveranismul românesc – câteva considerații

Antoniu Martin, istoric și analist politic crede că este momentul să privim oarecum detașat și rațional evoluția politică din România ultimului jumătate de an. Mai exact, evoluția semnificativă a curentului suveranist. Și să căutăm să înțelegem acest fenomen în multiplele sale aspecte.
Orice analiză trebuie să plece de la identificarea surselor ideatice ale acestui curent. Din această perspectivă, o comparație între fenomenul suveranist românesc și cel din unele state occidentale este extrem de utilă. Este foarte important să stabilim care au fost premisele pe care s a construit suveranismul românesc și respectiv cel occidental.
Cum se cunoaște, problematicile societăților occidentale europene sunt în mare parte diferite de cele din societatea românească. Între țări ca Germania, Franța, Italia pe de o parte și România, de cealaltă parte, sunt nu doar diferențe economice notabile ci și unele în ce privește limbajul, conceptele și noțiunile pe care este structurat discursul public și prin urmare și cel politic. În esență, observăm că în occidentul european suveranismul încearcă să răspundă cu precădere unor teme economice și sociale generate de crizele succesive anului 2008, în timp ce suveranismul românesc s a construit mai mult pe un filon cultural și spiritual.
Cu alte cuvinte, politicienii suveranisti occidentali- aici putem include și administrația Trump- se axează pe soluții economice protecționiste care să menajeze brand urile naționale în concurența globală. Suveranismul occidental înseamnă deci în linii mari protecționism economic dublat de o îngrădire a migrației masive.
În cazul României, țară a cărei economie este aproape în totalitate dependenta de Occident și de economiile occidentale, suveranismul în varianta protectionismului economic este lipsit de sens. În absența acestor premise , suveranismul românesc s a pliat pe aspectele culturale și spirituale, încercând să se definească doctrinar. Ceea ce s a numit ,, fenomenul Georgescu” nu a fost altceva decât o tentativă de a contura o doctrină suveranista pornind însă de la surse ideatice discutabile. Astfel, în limbajul public suveranist din România s au regăsit numeroase mostre specifice mișcărilor
fasciste din perioada interbelică- mișcarea legionară în principal- și comunismului național din epoca lui Nicolae Ceaușescu.
De asemenea, soluțiile propuse de exponenții suveranismului românesc pentru dezvoltarea țării au fost extrase din experimente economice din perioada comunistă, când exista o economie centralizată, de stat. La probleme actuale s a venit cu soluții specifice secolelor trecute. În aceasta rezidă inadecvarea suveranismului românesc la provocările lumii actuale.
Acestea sunt unele aspecte care trebuie, în opinia mea, cunoscute de oricine dorește să înțeleagă suveranismul românesc actual precum și plasarea lui în context european.