Antoniu Martin, istoric și analist politic spune că fără îndoială, începuturile dezvoltării economice a Chinei sunt legate de personalitatea lui Deng Xiaoping, unul dintre liderii Partidului Comunist Chinez din anii 1970. Devenit conducătorul de facto al statului chinez, între 1970 și 1990, acesta a reușit să schimbe radical fața societății din cea mai populată țară a lumii. Inspirându se cumva atât din ideile ,,primăverii de la Praga “, inițiată de Alexander Dubcek, cât și din mecanismele economice ale ,, tigrilor asiatici“, Deng Xiaoping a impus într o mare măsură un sistem care își arată viabilitatea și astăzi. ,,O țară, două sisteme“, este în esență ceea ce se cheamă modelul chinezesc. Originalitatea acestuia rezidă mai ales în faptul că a permis societății să evolueze organic, nu neaparat prin impulsuri de ,, sus în jos“. Deng Xiaoping a încurajat dezbaterile interne venite din partea tehnocraților, chiar și criticile, cu condiția să rămână în cadrul partidului comunist.
Efectele pozitive nu s au lăsat așteptate prea mult. Înțelegem astfel de ce până și Mihail Gorbaciov, liderul URSS, și a trimis, prin 1987, consilierul economic în China, spre a înțelege miracolul de acolo. Încă din acea perioadă exista așadar fascinația modelului chinezesc . În prezent, percepțiile globale asupra succesului economic din China sunt în marea lor majoritate pozitive. Desigur că aspectelor din perioada industrializării li s au adăugat, firesc , multe alte elemente derivate din progresul tehnologic enorm al ultimelor decenii. Nu putem ignora nici implicațiile sociale și umane ale modelului chinezesc, însă întrebarea cheie care trebuie pusă în opinia noastră se referă la pretabilitatea unui astfel de sistem în lumea occidentală. Rămâne ca viitorul să ne arate mai mult.
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.