O meserie fără de care lumea nu ar putea exista este cea de asistent social. Spunem acest lucru, deoarece este o meserie care include umanitate în totalitate, iar asistenții sociali din România și nu numai ne arată zi de zi acest lucru și scriu istorie.
Astfel, sub cupola Ateneului Român, unde istoria se împletește cu arta, asistenții sociali au scris și anul acesta cea mai frumoasă partitură a acestei țări: cea a demnității umane. Toate acestea au fost posibile, deoarece Omul Doru Buzducea, cel care a ridicat o țară întreagă în picioare printr-un proiect legat de asistența socială, a fost implicat încă de la prima ediție și s-a asigurat că este o Gală pe placul tuturor.
Doru Buzducea este „vinovatul” pentru organizarea celei mai impresionate Gale și anume cea Națională de Excelență în Asistență Socială.
Discursul profesorului universitar Doru Buzducea a fost unul emoționant și chiar dacă a trecut o lună și ceva de la Gală el încă răsună în mintea celor care au fost prezenți. Precizăm că pe scena Ateneului, ca o premieră națională, s-au aflat trei generații ale aceleași profesii:
„Recunoștința vindecă răni și unește generații!
Bună seara, și de această dată, înainte de orice, vă invit să aplaudați eleganța amfitrionului nostru. Așa cum știți, asistența socială ca activitate de întrajutorare umană străbate întreaga istorie a umanității de la începuturi și până astăzi, însă de o profesionalizare a domeniului vorbim odată cu apariția educației și a standardelor profesionale în domeniu, iar anul acesta se împlinesc 130 de ani de la apariția primei Școli de Asistență Socială din lume, în America, la New York (1896).Ulterior, au apărut Școli de asistență socială în Europa, la Amsterdam, Londra, Berlin și Paris, dar și în Japonia, China, India, Canada, Australia, Africa de Sud și America Latină. Și cam tot atunci apar primele școli de asistentă socială și în regiunea noastră, la București, Varșovia, Budapesta și Sofia. Astăzi, în întreaga lume avem peste 50.000 de școli de asistență socială,iar la nivel național avem 21 de universități ce pregătesc asistenți sociali la nivel de licență, master și doctorat.
Așadar, peste puțină vreme ne pregătim să celebrăm centenarul școlii românești de asistență socială, căci în 1929 apare Școala Superioară de Asistență Socială “Principesa Ileana” din București, cu durata de 4 ani.Și tot de atunci apare, cu o întrerupere în perioada comunistă, Revista de Asistență Socială. Iată unul dintre primele numere (1/1929), editat în condiții grafice deosebite,iar acesta este numărul recent, nr.1/2026, al aceleași reviste, ce conține studii și cercetări ale spațiului academic și profesional actual.
Această scurtă introducere în istoria academică și profesională a domeniului asistenței sociale are rolul de a prefața și contextualiza un moment special, pentru care o invit alături de noi pe doamna Diana Cristea, președinta CNASR. Generația 50+, cea care vă vorbește acum,privește cu multă recunoștință spre rădăcinile noastre educaționale,considerând că recunoștința vindecă răni șiunește generații.Tocmai de aceea CNASR conferă în această seară distincția de excelență pentru contribuții extraordinare aduse la dezvoltarea educației în asistență socială celor 4 mari lideri care după 1990 au repus bazele învățământului de asistență socială din România. Așadar, în aplauzele dumneavoastră îi invităm pe scenăpe doamnele și domnii profesori: Elena Zamfir (UB), Maria Roth (UBB), Vasile Miftode (UAIC) și Viorel Prelici (UVT). Pentru ca tabloul să fie complet, vă anunțăm că în sală se află și o absolventăa Școlii românești de asistență socială din perioada postbelică, doamnaRodica Ghețău, care primește în această seară distincția de excelență pentru pionierat în asistență socială.
Doamnelor și domnilor, iată trei generații ale aceleași profesii pe scena Ateneului, o premieră națională, generația eroică 80+ care a reconstruit educația în asistență socială după revoluție, generația 50+ care încearcă să redea gloria și splendorile profesiei de asistent social și generația 20+ în care ne punem toate speranțele.
Cunoscutul poet american Samuel Ullman spunea: «Nimeni nu îmbătrânește prin simpla acumulare a unui număr de ani. Devenim bătrâni prin părăsirea idealurilor noastre. Anii pot rida pielea, dar renunțarea la entuziasm ne ridează sufletul». Tuturor, vă mulțumim!”.
Mai multe detalii despre Gală pot fi urmărite la linkul următor: https://cnasr.ro/gala
Doru Buzducea este profesor universitar, Director al Școlii Doctorale de Asistență Socială, Decan (2015 – 2024) al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București și președinte al Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (2012 – 2024), calitate în care s-a făcut remarcat pentru activismul în domeniul grupurilor vulnerabile și mai ales pentru campania națională ce a avut drept scop promovarea și valorizarea profesiei de asistent social.
Printre proiectele de anvergură dezvoltate în acest sens se numără și Gala Națională de Excelență în Asistență Socială, un concurs național ce aduce în lumina reflectoarelor munca asistenților sociali, acești „eroi necunoscuți ai științelor sociale”.
Autor a numeroase cărți, studii și articole în domeniul asistenței sociale, redactor șef al Revistei de Asistență Socială (din 2008) și președinte al Asociației Școlilor de Asistență Socială din România (din 2010).
Este extrem de apreciat de către studenții săi, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) acordându-i distincția de profesor Bologna (2017).
A murit medicul stomatolog David Mureșan (Duțu)
9 Mai, zi vibrantă la Arad
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.