Buna Vestire este prăznuită de Biserica pe 25 martie. Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzător celui de Buna Vestire), este praznicul în amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbatorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.
Părintele profesor Ene Braniste susține că sarbatoarea a fost introdusa la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La început aceasta era doar locală si cu denumirea de sărbătoare a așteptarii Nașterii Domnului. Variația datei de prăznuire a existat in Apus până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat în toata lumea catolică. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuieste pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbatorii Nașterii Domnului (6 ianuarie).
În Rasarit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndata ce Nașterea Domnului a început să fie sărbatorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumatate a sec. al V lea.
Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an in perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbatorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.
Temeiul scripturistic al sărbătorii Bunei Vestiri
“Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.
Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38).
Nicolae Cabasila observa ca daca la crearea primului Adam, Tatal se sfatuieste cu Fiul si cu Sfantul Duh, venirea la existenta a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc dupa obtinerea consimtamantului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naste nu e folosita ca mijloc al venirii lui Lui la existenta ca Om, fara voia ei. Nicolae Cabasila ne marturiseste ca “Dumnezeu nici nu a instiintat de mai inainte pe Adam, nici nu l-a induplecat sa-si dea coasta, din care avea sa se zideasca Eva, ci lipsindu-l de simtire, i-a rapit madularul. Dar procedand la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai inainte pe Fecioara si a asteptat credinta si invoirea ei.
A fost mai usor pentru Apostoli sa creada ca Hristos a inviat, de vreme ce L-au vazut inviat. A fost usor pentru crestini sa creada in invierea lui Hristos, pentru ca au avut marturia Apostolilor. Dar Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple fagaduinte ca se va petrece cu ea un fapt ce depaseste legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Si prin aceasta l-a facut posibil, dupa cum sustine parintele Dumitru Staniloae. E o lege a firii sa nu poata zamisli cele ce si-au ales viata fecioriei. De aceea Maica Domnului intreaba: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?”. Insa, dupa ce ingerul ii comunica modul zamislirii minunate – “Duhul Sfant se va cobori peste tine si puterea Celui Prea Inalt te va umbri”, Fecioara nu s-a mai indoit de vestirea ingerului.
In clipa in care declara ca se increde cu desavarsire in minunea ce se va savarsi cu ea, Fiul lui Dumnezeu Se si salasluieste in ea, zamislindu-Se Om. Nasterea lui Dumnezeu-Cuvantul ca om este o nastere unica, neavand nimic din nasterea celorlalti oameni. Nici nasterea Sa din Tatal, nici cea din Fecioara Maria, nu au avut ceva comun cu nasterea altcuiva. Nasterea Sa ca Om nu e o nastere din necesitatea firii, ci din bunavoirea lui Dumnezeu.
Buna Vestire în calendarul popular
Buna Vestire este cunoscuta în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunța vestirea primăverii.
Potrivit traditiei, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: “Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!”
Exista obiceiul ca în această zi să se numere de câte ori cucul își cânta numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit.
Flăcăii și fetele îl intrebau pe cuc când se vor căsători: “Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (marita)?” Dacă se intâmplă ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de aștepare. Dimpotrivă, dacă el tacea, tăcerea era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.
De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tăiată și pusă în scăldatoarea fetelor, în speranța că flăcaii nu le vor ocoli.
Sursă: www.crestinortodox.ro (Adrian Cocosila)
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.