În regimul socialist, Ziua Națională a României se sărbătorea la 23 August, zi care a rămas în conștiința colectivă ca zi a evervescenței patriotice, expunerii publice a nivelului de dotare a instituțiilor de forță ale statului și, nu în ultimul rând, a relaxării, destinderii și bunei dispoziții populare.
Din punct de vedere istoric, această zi a reprezentat o cotitură radicală în istoria noastră, fiind ziua în care am ieșit dintr-o alianță vădit perdantă și am intrat într-o alta, de partea viitorilor învingători. Moral, poate o mișcare discutabilă, dar politic cu siguranță a fost o poliță de asigurare pentru supraviețuirea țării și a națiunii române.
A fost ziua în care am întors armele, ieșind din Axă și trecând de partea Aliaților. Mareșalul Antonescu, care a refuzat semnarea armistițiului cu Aliații fără consultarea prealabilă cu Hitler, cu acordul regelui Mihai a fost înlăturat de la cârma statului, în niște condiții extrem de dificile pentru noi, când tăvălugul rusesc spărsese deja linia frontului în nordul Bucovinei și Moldovei și înainta vertiginos în interiorul granițelor României.
Moscova, prin gura americanilor și a englezilor, a cerut ca la tratativele privind condițiile de semnare a armistițiului, să fie prezenți și reprezentanți ai social-democrației și comuniștilor și astfel s-a ajuns ca “insurecția armată antifascistă” să fie monopolizată de viitorul regim. În felul acesta, perioada de după război și până la lovitura de stat din Decembrie 1989, a avut doua stadii distincte:
- Perioada 1945 –1964, perioadă revanșardă din partea rușilor, cu teroare, abuzuri de tot felul, strămutare de colectivități întregi, colectivizare forțată, jaf sub pretext de “despăgubiri de război”, încercare de exterminare a elitelor politice, culturale sau științifice, subordonare ideologică totală față de Moscova;
2. Perioada 1965 – 1989, de detașare graduală față de Uniunea Sovietică, orientarea spre problemele interne ale țării (eradicarea sărăciei, electrificare, industrializare, agricultură competitivă, ridicarea gradului de alfabetizare, creștere demografică, etc), afirmarea principiului de autodeterminare, independență economică și politică, suveranitate.
Accederea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, oricât de multe etichete negative i-au fost puse, incontestabil a însemnat pentru România o reorientare față de politica Moscovei, progres economic, științific, social si cultural, afirmare pe plan internațional, credibilitate si respect din partea națiunilor mapamondului. Nu trebuie uitat nici sportul care, de multe ori, prin titlurile olimpice câștigate de sportivii noștri, acum uitați sau luați în derâdere, au devansat multe eforturi diplomatice de recunoaștere internațională.
Ulterior, Nicolae Ceaușescu a propus schimbarea titulaturii și semnificației zilei de 23 August în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională Antifascistă și Antiimperialistă”, ceea ce era destul de aproape de adevărul istoric.
Ziua de 23 August, Ziua Naționala a Republicii Socialiste România, era decretată zi liberă și decurgea astfel: între orele 10.00 și 12.00 avea loc parada națională, organizată cu fast și mândrie patriotică, în capitală. Deschiderea debuta cu discursul președintelui statului și comandantul suprem al Forțelor Armate a Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, de obicei ținut pe Stadionul „23 August” (azi, Lia Manoliu). Un discurs scurt, în care amintea semnificația zilei de 23 August pentru națiunea română și trecea succint în revistă realizări și obiective de viitor ale politicii partidului.
Apoi, urma defilarea propriu-zisă, deschisă de armată cu armele pe care era structurată (infanterie, artilerie, blindate, aviație, transmisiuni, etc). O desfășurare de forțe umane si tehnică militară menită să inducă populației un sentiment de siguranță și protecție.
De menționat faptul că, aproape în totalitate, tehnica și armamentul acelor vremuri aflat îndotarea forțelor armate a fost conceput și produs în România.
Urmau efectivele Ministerului de Interne, Trupelor de securitate, Garzile patriotice, colectivele muncitoresti de pe marile platforme industriale, etc. Parada era încheiată cu defilarea sportivilor de la diferite cluburi din capitala sau din teritoriu. Sportul era in atenția organelor de partid și de stat a acelor vremuri (o demonstrează si performanțele sportivilor noștri pe plan național și internațional din epocă), dictonul implementat în școli și universități fiind „Mens sana in corpore sano”.
Pe lângă marea demonstrație din capitală, la nivelul fiecărui județ se organiza în municipiu reședință o paradă, masa participantilor variind în funcție de garnizoană, platformă industrială, centru universitar, club sportiv, unități de învățământși alte instituții.
Patrunderea pionierilor și șoimilor patriei în loja oficială, în jurulorei 13.00, pentru a oferi buchete de flori cuplului ceaușist încheia practic festivitatea oficială.
Trebuie spus că doar pentru cei care defilau și pentru organizatori participarea la eveniment era „sarcină de partid”, marea masă a populației putând să-și organizeze timpul după preferințe. Spectacolul în sine era însă unul grandios și foarte mulți preferau să-și ia familia și să asiste la paradă, atât pentru copii cât și pentru adulți fiind ceva deosebit. La încheiere, tot acest public spectator umplea parcurile și terasele restaurantelor, pentru o masă cu tradiționalii mici la grătar și berea aburindă.
Cei care aveau posibilități, încă de dimineață erau în sânul naturii, aproape că nu era loc unde se putea campa, care să nu fie acoperit de miros de cărbuni, mici și carne încinsă pe grătar și pe care să nu odihnească bătrânele Dacii, pentru care „oamenii muncii” au economisit din timp benzină ca să poată ajunge în locurile dorite.
În zilele premergătoare evenimentului magazinele erau ceva mai bine aprovizionate, așa că 23 August-Ziua Natională a Republicii Socialiste România- se transforma cu adevărat în zi de sărbătoare pentru poporul roman. Cu mici, bere, muzică, voie bună, destindere, bucurie și entuziasm.
WRITTEN BY
Doru Pintea
23.08.2024
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.