Pe pagina de Facebook a jurnalistului Emil Șimăndan a fost postat un text despre nașterea și cariera lui.
Textul poartă numele: In Memoriam Emil Șimăndan (1940-2024)
Nașterea lui Emil nu a fost dintre cele mai binecuvântate din punct de vedere al timpului și spațiului. Ivirea sa, în 3 septembrie 1940, a coincis cu spaimele induse de războiul mondial, când o lume speriată era zgândărită de pericolul morții neselective.

Parcă anticipând pierderea de bărbați în vreme de război, familiei croitorului din Curtici i se naște un fecior, menit să alinte îngrijorările mamei, dacă tata apuca să apere (și să piară) pentru țară.
Drumul spre publicist și scriitor a fost dificil și cu meandre. Citez din cuvintele lui Emil: ”Eram un dezrădăcinat, care a făcut, concomitent, până la vârsta de 20 de ani, trei ani de școală profesională, patru ani de liceu și ultimii doi ani de liceu seral, am muncit într-o fabrică importantă de strunguri ca frezor. Am avut curajul să iau viața pe cont propriu”.
Începe cariera intelectuală cu studii umaniste la Cluj cu eminenți profesori, ziaristica la București și câteva fulguiri profesionale ca profesor de limba română, bibliograf principal, iar apoi ziarist, preponderent cultural. A publicat 35 de cărți, a înfințat ziare, fundație culturală, editură, a cunoscut personalități culturale și scriitori. A fost un iscoditor și a pus întrebări importante care au fost reflectate în activitatea sa spirituală și artistică despre cumunitatea arădeană și transilvăneană.
A beneficiat de onoruri, precum ”Personalitate a județului Arad” și ”Ordinul ziariștilor, clasa I”, de o monografie, de prezențe în dicționare și de interviuri în presa scrisă și vizuală.
Între realizările sale se găsește și aspirația spre literatură, publicând două volume de poeme și meta-poeme.
Emil Șimăndan a fost un intelectual care a animat viața cultural-artistică arădeană, fiind, vreme de peste jumătate de secol, un seismograf și contribuitor la monografia culturală a urbei de peste Mureș.
Om cu vocație publicistică, harnic, cu harul responsabilității, care a construit instituții culturale, Emil Șimăndan a fost contemporanul nostru exemplar, în care am regăsit frumusețea scrisului și bucuria de a fi model pentru publiciștii, cetățenii și familiștii Aradului. El a scris despre istoria ce se construiește în prezent, cu prospețimea dialogului cultural și prin oferta pentru un viitor cu speranțe.
Emil Șimăndan face parte, a făcut parte, din ultima generație de ziariști a cărui nume a fost și încă este recunoscut de urbea arădeană de dinainte și imediat după evenimentele din Decembrie 89. Ne-a părăsit ”ultimul lup de mare al presei arădene”.

Nici un comentariu! Adaugă tu primul.