Onestul Abe (l)

-Marine, am nevoie să folosești funiile, că azi e o zi importantă. Să fiu sincer cu tine până la capat, ieri a fost, da se poate sărbători și azi, mai ales că ziua începe de cu seara și se termină seara, pentru cei harnici. Știi tu, cine se trezeste de dimineață, cu siguranță s-a culcat devreme, ca să ajungă departe. Pe scurt, e vorba de ziua cuiva, care stă pe un fotoliu și cu încredere deplină veghează asupra nației. Nu te grăbi, că mă-npingi în judecăți greșite. Și-am să-ți dau un indiciu, însă bănui că mai mult te-ncurc decât te luminez. Nu-i de la noi!

Tot ce nu-i de la noi, știi tu bine că numim străin; de-o fi chiar din alt sat, sau comună, sau oraș, sau țară, sau chiar al continent. Și ți-aduci bine aminte, că-i primim pe toți, fără excepție, că la noi casa e mereu deschisă, mancarea e mereu împărțită; de-or fi porțiile mai mici, ce -ți pasă de ești în trecere și unii te pun lângă ei, la masă. Da, îți aduci aminte bine, la noi e o singură regulă, aș putea-o numi ca fiind din preistorie; că oricine trece pe la noi, il primim bine și-l găzduim trei zile. Și dacă după trei zile nu-i în stare să zică trei vorbe pe limba noastră, îl trimitem acasă și nu-l mai chemăm defel. Asta, cu trimisul acasă e mai nouă, de când am abolit și noi sclavia, pe la 1856.

O să fii răsplătit pentru binele pe care mi-l faci, că trudești din greu, zilnic, să-ți fie mai bine. Și altora la fel, trudesc alții pentru ei, da fii sigur că cea mai bună cale să-ți prezici viitorul e să-l faci zilnic să crească, transpirând până la epuizare. Nu te gândi, din nou, la cauciucurile uzate și nefolosite ca jgeaburi pentru apa animalelor ( că animalele nu mai sunt demult pe lângă casa omului și ce bine că n -a ajuns la noi fabrica de tocat cauciucuri), la sticlele de plastic reciclat sau rădăcinile copacilor prea bătrâni ca să mai trăiască în liniște lângă oameni, pe care ne hotărâserăm să le adunăm pentru noaptea de Sfinți Mucenici, când satul făcea foc greu la răspântii, doar,doar, s-or încălzi și cei legați și puși cu forța în vâltoarea unui destin care lovește fără milă.

De câte ori te certam, din te miri ce motive lumești și trecătoare: ba că n-ai măturat apasat, ba că n-ai strâns nucile toate, ba că n-ai rezistat tentației de a vorbi în timpul tăcerii, ba că te-ai dus la demontrația suveraniștilor, ba că ai pus stikere galbene pe lopata groparului, mă dezarmai de fiecare dată cu aceeași privire inocentă si aceleași vorbe: te rog să mă simpatizezi! Aveai mare dreptate, înțelegerea și unificarea nației e cel mai important lucru pentru o țară.

Și-ți spun că guvernul ales de oameni, pentru oameni, cu oameni, crede fără tăgadă că rechinii se pot hrăni și dacă paiele de plastic de la birt nu se mai înlocuiesc cu cele de hârtie.Tu însuți mi-ai spus de atâtea ori și ți-am dat dreptate: paiele de hârtie sunt grețoase. Între timp Estul e contra Vestului și Nordul contra Sudului, iar noi doi, n-avem cum sta la peluză că totu-i închiriat și cumpărat deja și de către unii și de către ceilalti. N-am vreme să folosesc decât un singur nume propriu și-ți spun că nu e vorba de Abel, cel din vechime, chiar dacă, recunosc, am pus in paranteză l -ul ca să te derutez un pic. Te-am rugat să folosești funiile pe tine, că nimeni, niciunde, niciun cuvânt, n-a suflat ieri, despre el. Așa l-au numit toți, pe când trăia, onestul Abe. Săracu om, pe 12 februarie e ziua lui de nastere, 13 este al său deoarece l-a introdus în Constituție, pe 14 a fost împușcat pe cand era la teatru și a murit pe 15, Abraham Lincoln.

p.dr.calindragos
Olari, Arad, Romania