Despre (re)căsătorie

– Marine, că tot m-ai întrebat dacă să te (re)însori sau nu, momentele de mare hotărâre, de obicei, oamenii simpli, le iau fără prea multă judecată. Ca și când mintea ar refuza argumentele raționale și ar funcționa cu emoții iar inima s-ar încumeta să conducă. Căutarea de sine duce la căutarea jumătății, așa cum cauți de fiecare dată ceva mai bun, sau ceva care să te facă mai bun. Insă nu-i un solid argument acesta și nici îndeajuns, să te însori sau măriți. Nu iubirea, cum dealtfel mi-ai sugerat chiar tu, trebuie să fie motivul, ci intimitatea. Iubirea e o emoție, care trece ca orice emoție, intimitatea însă e altceva. Intimitatea e diferită de sex, și ca să fiu mai explicit, e total diferită. Odată, nu demult, sexul era ceva intim. Cu toate riscurile și mai ales avantajele care ies de aici, sau mai bine zis, care intră aici, sexul angajează într-o legătură emoțională puternică, transformând în mod decisiv. Devii extrem, fie într-o direcție sau alta, ca și când n-ai mai fi trăit nimic până în clipa aceea și mai ales te vei aștepta să trăiești totul de aici înainte. Asta e inspăimântător, e excitant, e cataclismic și derutant.

Dacă sexul e făcut doar pentru plăcere, nu mai ai respect pentru intimitate. Și dacă întrebi majoritatea oamenilor, nu vor fi capabili să definească ce înseamnă intimitate pentru ei. Însă dacă-i pui să definească ce înseamnă sex, nu-ți vor povesti nimic despre intimitate. Să te ții de mână cu cineva e ceva intim? Nu neapărat. Un sărut e ceva intim? Nu întotdeauna. O îmbățișare e ceva intim? Poate fi doar o politețe. Și atunci ce e intimitatea? Definiția cea mai imprecisă e aceasta: intimitatea e atunci când te simti intim cu cineva. Imbrățisezi pe cineva, pe care l-ai reîntâlnit după multi ani, și tu ești doar politicos, dar cealaltă persoană se simte intimă cu tine. Atunci, ai o problemă! Oportunitatea pentru întelegeri greșite, după cum remarci, este enormă. Intimitatea nu e o emoție, e un fapt.

O femeie și un bărbat, singuri într-o cameră cu ușa încuiată și geamurile închise, e intimitate? Ai zice că nu e genul tău, dar asta înseamnă să nu-ți pese de intimitate. În fapt, e o violare a intimității deoarece cei doi sunt intimi fără intenție și respect față de intimitate. Să fiu mai clar pentru tine. Stiu că faci parte, ca majoritatea tinerilor de astăzi, dintr-o generație ce se cheamă non-conformistă, anarhistă și liber cugetătoare. Și exact așa se și tratează, folosindu-se unii pe alții, cu avantajele reciproce ce decurg de aici, că doar e mai comod așa și nu un act ne poate ține împreună, un soi de relație aproape fără angajament și respect mutual. Nu încerca să joci acest joc, spunând că totul e platonic, sau că pentru tine nu au importanță amănuntele. NU poți păcăli, însă, mama natură. Chiar și când nu ai respect față de ploaie, ea are efect asupra ta; chiar și când nu ai respect față de omul de lângă tine, el te influențează. Intimitatea e fericirea unora și tortura altora. Asta duce la extaz sau ucide. De ce crezi că majoritatea filmelor de succes, au câte o scenă care implică sex? Poate, fiindcă un film simulează o scenă sau un scenariu din viața reală, și în viața reală oamenii au parte de sex. Dar au parte și de supă gustoasă. Și scenele cu supă sunt rare în filme. Prima se vinde foarte bine, mi-ai spune, pe cand scena cu supa ar deruta mai mult. Dar de ce? Mai ales că o supă gustoasă are efecte super benefice asupra majorității oamenilor. Care e diferența atunci între supă și sex? Întreabă-ți bunica, fiindcă ea știe mai bine decât oricine. Supa nu e ceva intim, pentru majoritatea dintre noi, însă majoritatea presupune că sexul are dea face cu intimitatea, și asta -i înnebunește pe oameni.

Când sexul încetează să mai fie ceva intim el devine supă. Și nimeni nu vrea asta. Soluția? Fă-l din nou să devină parte a intimității tale. Și ca să mă înțelegi bine, o sa fiu mai vizual acum. Intimitatea se poate produce doar pe întuneric, pe când sexul se poate produce și la lumina zilei. Știi tu cine folosește lumina în scenele de sex! E despre ceva, nu despre cineva. E despre un obiect sau obiecte, e o reprezentatie, o performanță. De aceea întelegi acum mai bine că n-are dea face cu intimitatea. Dormitorul unor oameni căsătoriți e despre un el si o ea, nu despre ceva din el sau din ea. Intimitatea e pe tăcute, nu pe muzică, nu pe zgomot, nici măcar pe zgomotul din cealaltă cameră. Inimitatea e să nu vezi nimic, să nu auzi nimic ci să-l admiri doar pe celalalt, pe întuneric, cu ochii minții. Nu ceva din el, ci pe el așa cum e. Nu așa cum l-ai întâlnit acum multi ani, ci așa cum e acum. Și lucru minunat, să-l admiri văzând că tu în primul rând ai fost generos, ajutând pe cineva să trăiască, să fie fericit și să se dezvolte alături de tine, să-i admiri transformările intimității voastre.

Așadar, să te (re)căsătorești în clipa când te simți destul de generos să poți face viața frumoasă unui alt om. Fiindcă altfel e o catastrofă, cum bine știi, să primești în intimitatea ta pe cineva nepotrivit puterilor tale și mai ales, așteptărilor ei. Sau invers. În privința iubirii față de aproapele sau de față de sine, crede-mă ce-ți spun, Sfântul Pavel îți recomandă să nu te-nsori niciodată, dacă poți! Dacă nu poți, însoară-te că vezi tu, după aceea, care-i treaba!

dr.calindragos

Olari Arad Romania