Virgil Müller, actor al Teatrului de stat Arad în anii ’70-’80 a murit. Ultimii ani ai profesiei de actor i-a dedicat scenei Teatrului clujean.
„Frumosul scenei teatrale românești al deceniilor trecute lasă în urmă amintiri valoroase. Virgil a fost un camarad, un devotat, un om de caracter și un actor marcant al scenelor unde a înnobilat publicul cu prestațiile lui, iar acestea au fost: Teatrul din Satu-Mare, Teatrul de Stat Arad și Teatrul Național Cluj-Napoca. Rămas bun, Virgil!”, a postat pe pagina de Facebook Bogdan Alexandru Costea, manager al Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad.
Și pe pagina de Facebook a Teatrului Național Cluj-Napoca a fost postat un mesaj:
𝐈𝐧 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚𝐦 𝐕𝐢𝐫𝐠𝐢𝐥 𝐌𝐮̈𝐥𝐥𝐞𝐫
„Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca anunță, cu profundă durere, trecerea în neființă a actorului Virgil Müller, care timp de două decenii a îmbogățit scena clujeană prin talentul, munca și devotamentul său.
Virgil Müller s-a născut pe 14 februarie 1950, la Arad. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa prof. univ. G. Dem. Loghin, conf. univ. Dem Rădulescu și lector univ. Adriana Piteşteanu. Imediat după absolvire, în 1973, a devenit actor al Teatrului de Nord Satu Mare, iar din 1976 al Teatrului de Stat Arad, unde a rămas până la Revoluție, remarcându-se în roluri precum cel al lui Ștefan Valeriu din „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian.
Parcursul său clujean a început în anii ’90, când a devenit o parte integrantă a istoriei postdecembriste a Naționalului. A jucat aici în spectacole de referință, precum „Tulburarea apelor” de Lucian Blaga și „Săptămâna luminată” de Mihail Săulescu, ambele în regia lui Mihai Măniuțiu; „Scene dintr-o execuție” de Howard Barker, regia Theodor-Cristian Popescu; „Falstaff” după William Shakespeare și „Becket” de Jean Anouilh, regia Victor Ioan Frunză; „Povestiri din pădurea vieneză” de Ödön von Horváth, în regia Ancăi Bradu; „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, după romanul omonim al lui Ken Kesey, regia Marius Oltean; „Travestiuri” de Tom Stoppard, în regia Monei Marian, și multe altele de asemenea valoroase.
Prin prezența sa cuceritoare și carisma irepetabilă, Virgil Müller va rămâne mereu în amintirea prietenilor, a colegilor, dar mai ales a publicului pe care l-a servit cu generozitate.
Rămas-bun, prieten drag!”


Nici un comentariu! Adaugă tu primul.