Biserica Ortodoxă îi sărbătorește, pe 21 mai, pe Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi Elena.
Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena sunt două figuri fundamentale pentru creștinismul universal. Sărbătoarea este una cu profundă încărcătură religioasă și spirituală, iar tradițiile și obiceiurile legate de această zi sunt respectate de secole în multe regiuni din România.
Potrivit Bisericii Ortodoxe, datorită împăratului Constantin, creștinismul a devenit religie permisă în Imperiul Roman, iar duminica a fost stabilită zi oficială de odihnă. Mama sa, Elena, a sprijinit puternic credința creștină, fiind cunoscută pentru descoperirea Sfintei Cruci și ctitorirea de biserici în locurile sfinte.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (272–337) este cunoscut ca fiind primul împărat roman care a legalizat creștinismul prin Edictul de la Milano, în anul 313.
Sfânta Elena, mama sa, a fost cea care a descoperit Crucea Mântuitorului în Ierusalim, în timpul unei călătorii de pelerinaj. Este considerată „Împărăteasa creștină” datorită credinței sale și sprijinului pentru Biserică.
Amândoi sunt considerați „cei întocmai cu apostolii” pentru rolul lor major în răspândirea creștinismului și susținerea Bisericii.
Sfântul Constantin cel Mare este primul împarat roman creștin. S-a născut la 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astăzi, Nis, în Serbia). A fost primul fiu a lui Constantius Chlorus și al Elenei.
După moartea tatălui său din 304, a fost proclamat august, în anul 306. Atunci îi conferă mamei sale, Sfânta Elena, titlul de „Nobilissima Femina” (Doamna prea nobilă). În anul 325, îi acordă distincția de „Augusta”.
Numele Constantin este de origine latină și vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).
Numele Elena este tradus prin “torță”, „făclie”, „foc sacru” sau „lumina arzătoare a soarelui”.
După ce l-a învins pe împăratul păgân Maxentiu, Constantin dă în anul 313 celebrul Edict de la Milan. Prin acest act, religia creștină devine „religio licita”, adică o religie permisă, potrivit crestinortodox.ro.
Constantin a scutit Biserica de dări și i-a acordat dreptul de a primi donații. A ajutat episcopii cu sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici și întreținerea clerului.
A dăruit Bisericii și dreptul de eliberare a sclavilor. A eliminat din legile penale pedepsele precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu).
Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminica ca zi de odihnă în Imperiu.
A adoptat legi care interziceau adulterul, abandonarea copiilor nou-născuți, răpirea copiilor și vânzarea copiilor din motive de sărăcie.
Datorita lui are loc primul Sinod Ecumenic, în anul 325, la Niceea. Acolo au fost alcătuite primele 7 articole ale Simbolului de credință (Crezul), a fost fixată data Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primavără) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.
Constantin cel Mare a primit botezul de la episcopul Eusebiu de Nicomidia în luna mai, anul 337. A trecut la cele veșnice în acelasi an, pe 22 mai.
Semnificații
Convertirea lui Constantin la creștinism a fost marcată de confruntarea pe care a avut-o, în octombrie 312, cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu, care stăpânea Roma. Confruntarea a fost la Pons Milvius (Podul Vulturului). În acest loc, împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia: „Întru aceasta vei birui”.
Împăratul şi oamenii săi, comandanţi şi soldaţi care văzuseră minunea, au fost destul de tulburaţi şi înfricoşaţi. Noaptea însă, în timpul somnului, Sfântului Împărat Constantin cel Mare i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer. I-a cerut să-l pună pe steagurile soldaţilor, spre a-i servi drept semn protector în lupte.
Bătălia de-a doua zi a fost câştigată de Constantin, care a intrat biruitor în Roma. Maxenţiu s-a înecat în apele Tibrului, potrivit Agerpres.
Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului.
Mama sa, Sfânta Elena, a fost ataşată mult de valorile religiei creştine. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei şi s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos.
Sfânta împărăteasă Elena a ridicat lăcaşuri de închinare pentru creştini atât la Ierusalim, cât şi la alte locuri sfinte. Mai întâi însă a dorit să se zidească, la Ierusalim, Biserica Învierii, construită deasupra Sfântului Mormânt.
Pentru marea contribuţie la răspândirea şi înflorirea creştinismului, Constantin şi mama sa, Elena, au fost trecuţi de Biserica Ortodoxă în rândul sfinţilor şi sunt socotiţi „întocmai cu apostolii”.
Tradiții, obiceiuri și superstiții
În credința populară, această zi este însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții:
Începerea semănatului este interzisă: țăranii cred că lucrările agricole nu aduc spor în această zi.
Păsările cerului nu se mai prind, fiind considerate sfinte în această zi.
Femeile nu torc și nu spală rufe, pentru a nu atrage ghinionul asupra gospodăriei.
Se spune că focul aprins în curte sau la marginea grădinii ține departe animalele sălbatice și duhurile rele.
În unele zone, ciobanii își aleg baciul, iar oamenii din sat se adună la horă, la fel ca de Rusalii.
De Sfinții Constantin și Elena se spune că este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei. Totodată, se spune că tot ce se seamănă dupa această zi se va usca.
Rugăciune către Sfinții Împărați Constantin și Elena – pentru ajutor și protecție
Această rugăciune se rostește cu credință, în liniște, dimineața sau seara, în ziua praznicului:
„O, Sfinților Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, robii Săi, ca prin rugăciunile voastre să ne izbăvească de toată primejdia și necazul. Dați-ne putere în credință, pace în casele noastre și lumină în sufletele noastre. Căci voi ați fost ocrotitori ai creștinilor și purtători de biruință, iar prin Crucea cea Sfântă pe care Sfânta Elena a aflat-o, să fim și noi mântuiți și întăriți în viață”.
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.