Preoţii arădeni au început să treacă pe la casele oamenilor pentru a le sfinţi. Cu ajutorul unui mănunchi de busuioc, părintele cântă troparul Bobotezei şi stropeşte cu apă sfinţită pe toţi locuitorii şi prin toate încăperile casei, binecuvântând roada ostenelilor.
Mersul cu Iordanul este o veche rânduială bisericească şi reprezintă o înnoire a sfinţeniei care trebuie să pătrundă în casele şi sufletele noastre, o pregustare a Bobotezei.
Astfel, preoţii stropesc casele oamenilor cu agheazma mare şi cântă ,,În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; ca glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Tie.” (Iordanul).
Obiceiul este ca membrii casei să sărute icoana cu Bobotează. De asemenea, de Bobotează se sfintesc an de an toate apele, printr-o slujba specială, în amintirea intrării Mântuitorului în Iordan, moment în care s-au sfinţit apele. În apele mai mari se aruncă o cruce şi tinerii curajoşi sar dupa ea să o scoata.
Trebuie ştiut că Agheazma mare se ia numai la Bobotează şi în următoarele opt zile, pe nemâncate. În satele din Arad, oamenii aşteaptă momentul cu multă smerenie.
Preoţii spun că apa, ca element fundamental al creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociata şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Preoţii sunt insotiţi de cantor.
Tinerii anunţă sosirea cu sunet de zurgălăi şi la fiecare casă cântă Troparul Bobotezei. În timp ce preotul sfinteşte camerele casei cu busuiocul înmuiat în apa sfinţită spune: ,,Se sfinţeşte casa aceasta în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh. Amin”.
Nici un comentariu! Adaugă tu primul.